mi-am deschis pământul arid către Tine
ploaia mea cu stropi de viaţă
m-a pustiit arşiţa nopţii
cu pumnale de ghiaţă
înfipte la rădăcină
acum, doar suspină
în colţul ascuns al tăcerii
lacrima durerii
zâmbind a neputinţă
am păşit în nefiinţă
depărtându-mă de Tine
pe drumuri străine
în noapte
lupi urlând la lună
m-au luat în dansul lor sălbatic
eu rosteam şoapte
neştiute cabale
de mâini mă purtau vestale
păşind pe jăratic
cu tălpile goale
mi-am deschis pământul arid către Tine
ploaia mea cu stropi de viaţă
udă-mi izvoarele
şi fă-mă din nou
al Tău ecou
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu