luni, 3 noiembrie 2008

ploaia mea

mi-am deschis pământul arid către Tine
ploaia mea cu stropi de viaţă
m-a pustiit arşiţa nopţii
cu pumnale de ghiaţă
înfipte la rădăcină

acum, doar suspină
în colţul ascuns al tăcerii
lacrima durerii
zâmbind a neputinţă

am păşit în nefiinţă
depărtându-mă de Tine
pe drumuri străine
în noapte

lupi urlând la lună
m-au luat în dansul lor sălbatic
eu rosteam şoapte
neştiute cabale
de mâini mă purtau vestale
păşind pe jăratic
cu tălpile goale

mi-am deschis pământul arid către Tine
ploaia mea cu stropi de viaţă
udă-mi izvoarele
şi fă-mă din nou
al Tău ecou

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu