Te iubesc cu tot ceea ce nu pot să fiu
decât în mijlocul furtunii,
atunci când valurile se reped nemiloase
să mă scufunde în abis.
Atunci când uit de mine
şi de tot ceea ce cred că sunt
şi mă văd cu ochii Tăi:
fărâmă de lut în mâinile Tale...
o coajă de nucă în mijlocul valurilor furioase...
dar mereu la adăpost, în palma Ta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu